Bătrânii și problemele lor

Stăteam parcat cu căruțul într-un capăt de raft în Kaufland și am auzit două voci bătrâne în spatele meu care se apropiau încetișor-încetișor. Când m-am întors, am observat că bătrânica era nevăzătoare și se ghida după căruțul împins de moșul ei.

Erau drăgălași în felul lor, doi bătrâni din rândul celor emancipați încă din anii ’60, ambii îmbrăcați elegant: fără batic pe cap, ciorapi tricotați, pantofi cu găurele și șosete albe, cămașă din naylon etc. Păreau genul de oameni care s-au plimbat în tinerețe cu Dacia 1100 și acum, la 75 de ani, se plimbă cu un Peugeot/Citroen, că au auzit că mașinile franțuzești sunt mai romantice. Și încă se iubeau. Cel puțin așa se purta bătrânelul cu consoarta, foarte grijuliu și atent să-i explice tot ce e în jur. Când au ajuns în dreptul meu, m-am dat la o parte ca să nu îi incomodez, iar bătrânul a avut grijă să-mi mulțumească în numele amândurora. Jos pălăria pentru ei! 🙂

Atunci am observat că el îi șoptea cam ce se găsea pe rafturi:
– Role de hârtie, șervețele, hâr…
– Da, trebuie să luăm șervețete.
– Luăm, și bagă un pachet în căruț.
– Sunt frumoase?

 

Și așa am rămas cu o stare de bucurie d-aia tâmpă și am așteptat cuminte să vină Anca cu ce cumpărături a mai adunat de prin rafturile din jur să le arunce în coș.

 

Numai bine și iubire

Comentarii (2)

  • minunat ca ai scris despre asta… si mai minunat e ca mai exista oameni care observa astfel de lucruri in jurul lor… respect si ptr tine! Imi place ce citesc aici.. sa nu te opresti 🙂

Leave a Reply

Emailul tău nu va fi publicat. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *