Ce-i mai bun vine de la

Dupa Finding Nemo, The Incredibles, Cars si Wall E, PIXAR a scos un nou film de animatie: UP. Cu asta au pus capac. Ca sa ma intelegeti toti: cei de la PIXAR s-au pisat pe Sony Pictures Animations (Open Season, Surf’s Up), pe Walt Disney (Dinosaurs, Chicken Little, Bolt) si pe -marii rivali- DreamWorks (Shrek, Shark Tale, Madagascar, Over the Hedge, Bee Movie, Kung Fu Panda). Doar cei de la Blue Sky dadeau ceva sperante cu Ice Age si Horton Hears a Who, dar cu partea a 3a de la Ice Age au intrat si ei direct in jetul celor de la Pixar. 
Desigur, toate desenele enumerate mai sus sunt bune, nimeni nu poate contesta asta. Dar multe sunt de duzina. Niste animale desenate cu stanga, de cele mai multe ori din toate speciile, care vorbesc engleza, puse in mijlocul unei povesti trase de par, ne plac tuturor. Si cand mai ai si ceva voci cunoscute in spatele orataniilor (cum e cazul celor de la DreamWorks), pac, ai dat lovitura. Singurele animatii cu animale care sunt desenate decent sunt Finding Nemo si Ice Age. Restul… praf. 
Alta buba a majoritatii desenelor secolului 21 sunt emotiile personajelor! Nu am vazut decat la Pixar asa ceva. Wall E si Up sunt adevarate opere de arta la capitolul asta. Pai cand misca robotelul ala capul a iubire, parca iubeam si io mai tare in acelasi timp cu el… La Up la fel. Primele 20 de minute sunt cumplit de frumoase. Fiecare detaliu al fetei mosuletului iti spune ceva (e de vazut, neparat, pentru cei care au avut tupeul sa nu-l vada pana acum).Restul studiourilor nu au inteles ca prin mimica unui personaj animat poti transmite mai multe decat prin cea a unui om.
Ma opresc din comparatia Pixar cu restul si trec la Up.
2012 sau Avatar sunt 2 filme pe care Up, niste desene, se (ca sa folosesc o expresie ce aparea in titrarea de la Avatar la cinema!) caca ! 2 povesti expirate spuse in spatele unor efecte speciale aduc lume multa in sala. Dar peste 2 luni, cine a vazut filmele astea o sa tina minte doar ca au costat mult si ca au fost 3d. Punct. Cine a vazut Up si are creierul mai mare decat o nuca isi va aminti dupa multa vreme de nasul borcanat al mosuletului. Dar, ca in orice domeniu, si in cinematografie prostimea e atrasa de fabulos…

PS: mama mutului a declarat ca acesta nu a tras o linie intentionat, ci ca a vrut sa vada cum sunt pastilele naturiste de slabit; si mama crede ca eu chiar invat zilele astea.
PS2: daca vreti sa treceti cu bine de sesiune, dati un click aici !

Comentarii (3)

  • Are niste faze cu cainii vorbitori de chiar razi cu lacrimi.
    “Cet off of the… woof”
    sau prima oara cand gasesc cainele
    “Russell: Sit boy.
    [Dug sits]
    Russell: Hey look, he's trained! Shake.
    [Dug shakes his paw]
    Russell: Uh-huh. Speak.
    Dug: Hi there. “

  • ….poi si Ratatouille?? 🙁
    Oricum, f tare articolul si de acord cu tine:D
    Dupa ce am vazut Wall E…vreo saptamana numai despre el am vorbit. Afirmatia pe care am facut-o atunci, si o sustin, a fost ca este un film facut de copii pentru oameni mari! Oamenii mari sunt niste idioti care au uitat ce inseamna “viata”.

    Concluzie: Dupa ce vad un film de la Pixar, am senzatia aceea ca pot sa devin tot ce imi doresc!

Leave a Reply

Emailul tău nu va fi publicat. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *