Cum intelege restaurantul Da Vinci din Ploiesti relatia client – bodega

Prolog

Vara asta se fac 10 ani de cand am terminat clasa a 8a, prilej cu care impreuna cu cativa colegi am organizat o revedere. Pentru a ne cinsti cu ceva mancare si bautura am ales restaurantul Da Vinci (cel de pe Bobalna). Am fost de cateva ori acolo, am fost de cateva ori si la fratele lui de la kilometru (pentru ne-ploiesteni, e alta “locatie” a restaurantului) si parea cea mai ok alegere pentru ca preturile sunt bunicele, atmosfera e potrivita si de fiecare data am fost primit bine in restaurant. Fiind vreo 30 de persoane in total, trebuia facuta rezervare ca sa nu ne trezim ca nu avem loc. Persoana desemnata sa faca rezervarea pentru 9 iunie (zi libera de la stat, dar zi de luni): eu.

________________________________

Ma duc acum 2 saptamani, intr-o duminica, sa vorbesc la restaurant (ca sa nu vorbesc la telefon…). Ce-i drept, m-am dus in pantaloni scurti si tricou, sa-mi fie rusine. Am vorbit cu doamna manager al restaurantului:

– Buna ziua, bla bla bla, 30 de persoane, bla bla bla…

– Mda, sunteti grup mare. Trebuie sa luati meniu (np. ca la botez) sau sa imi spuneti dinainte ce comandati, ca sa nu blochez bucataria.

Adica 30 de persoane ar putea sa blocheze bucataria unui restaurant cu mai mult de 200 de locuri, intr-o zi de luni, zi fara nunti sau botezuri. Am zis “Ok, vorbesc cu colegii si va sun in 2 zile sa va spun cum facem”.

Am vorbit (vorba vine, am tastat de fapt pe facebook) cu colegii, unii au inteles logica restaurantului, altii nu, ideea la sfarsit fiind ca ii pot da 10 portii de “ceva” (sunt si unii mai nepretentiosi pe care ii intereseaza doar sa ne intalnim, nu sa manance rata flambata, si au ales pizza, paste etc.), ca sa ramana doar 20 de comenzi la fata locului si sa nu blocam bucataria oamenilor. Pana la urma, daca nu vrei pizza sau paste, e cam greu sa anticipezi cu 2 saptamani ca o sa vrei pastrama de oaie sau piept de curcan. Asa ca o sun pe doamna manager – dupa 4 zile, nu dupa 2 asa cum am zis:

– Buna ziua, nu vrem meniu, dar va dau 10 portii din 30 si restul de 20 comanda acolo.

– Si de unde stiu eu ca ei vor comanda ceva si ca nu vor sta cateva ore pe o bere si-o cafea?!

Deci lasam naibii blocatul bucatariei, care pana la urma e o absurditate, problema doamnei manager e ca vin saracii la ea in restaurant si comanda doar bere care e ieftina. Degeaba am incercat sa-i explic ca o sa comande lumea si ca nu trebuie sa-si faca griji in privinta asta, pentru ca “asta e politica restaurantului la grupuri mai mari de 20 de persoane” si daca se abate de la politica “trebuie sa raspunda in fata superiorilor” (la al 2lea “citat” nu retin exact cuvintele, dar ideea asta a fost).

Solutie: sunat la Trattoria Prestij, vorbit la telefon de 30 de persoane, propus din partea lor ca, daca nu e frumos afara, sa ne amenajeze inauntru, fara blocat bucatarii, fara frica de saraci care comanda doar bere… Nota 10+ Trattoria Prestij!

Doamna manager, daca veneam imbracat in costum era mai bine? Sau trebuia sa parchez masina fix in fata portii restaurantului ca sa va faceti o parere de cat ar putea sa consume 30 ca mine?

________________________________

Concluzia (aplicabila in orice domeniu): degeaba ai pretentia ca manageriezi un restaurant daca ai atitudine si gandire de bodega.

 

 

Numai bine si iubire

Comentarii (4)

  • Interesanta situatie, nu pot sa spun ca ma mira, dar ma bucur ca ai scris despre asta… de ce ma bucur? nu stiu… probabil ptr. ca este o reactie… iar oamenii din zilele noastre nu mai cunosc acest fenomen… probabil daca am reactiona mai des si mai MULT n-am mai fi la un nivel ATAT de jos… ptr. ca jos cred ca vom fi oricum mereu :)))

  • Dar mai sunt si alte localuri, de ce ati ales fix Davinci. Poate chiar Regina Noptii, desi era destul de greu cu transportul… 🙂
    Poate ca n-aveau chef de munca oamenii aceia 🙂

Leave a Reply

Emailul tău nu va fi publicat. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *