Cursa de 13 metri

Toti, chiar si un autobuz, au oprit ca sa trec eu si zeci de ochi ma priveau. Cu camasa in pantaloni si pieptul inainte nu aveam cum sa nu fiu o diva. Iar cu alergarea de fotbalist oparit la fragezeala, cu care sunt sigur ca l-as impresiona pana si pe Dodel, ii dadeam pe toti pe spate. Lumea din autobuz incepuse sa ceara soferului sa deschida usile: voiau sa coboare ca sa ma atinga. Gravidele de la Filantropia isi etalasera toate tatele mustind a lapte pe geam doar ca sa ma admire. Iar comerciantii de la targul din curtea Muzeului Taranului Roman isi parasisera standurile si se repezisera pe garduri ca suporterii lui Dinamo, vrand sa ma vada mai bine.
Iar eu fugeam si saream peste dungile albe. Si saream… si saream… Dar a dracu’ sina de tramvai iesise si ea din pamant ca sa ma vada, sa ma atinga si sa ma admire de aproape. Acum nu-i bai c-am alergat si-n genunchi, si-n patru labe, dar asa de greu a fost sa-mi ridic capul din pamant…

Numai bine si iubire

Dacă ți-a plăcut, citește și:

Leave a Reply

Emailul tău nu va fi publicat. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *