“Mana intinsa care nu spune o poveste

nu primeste pomana.”

Ma duc la facultate de la 7:30 (ceea ce implica un somn de 3 ore) doar cand sunt bine dispus. Astazi m-am dus. Drumul pana la metrou a fost placut: zapada proaspata, inca neca(l)cata de caini. Nu se trezisera la ora aia. Am coborat insa in subteranele Crangasiului si m-am posomorat. Am vazut ce nu as vrea sa cred ca exista. Un om pe la vreo 50 de ani a carui singura optiune este cersitul. Nu poate face altceva.
Nu fredona colinde si nu strica cu nimic linistea matinala de la metrou. Nu adresa nimanui “dati-mi si mie”-le. Nu era tigan, iar hainele ii erau curate. Avea un singur carton agatat de gat pe care scria “Va rog frumos ajutati-ma”. Nu dadea mai multe detalii, nu-si spunea povestea vietii si nu mintea spunand ca strange bani pentru o manastire. Nu tinea mana intinsa. Nu se plimba printre oameni si nici nu statea jos. Era 7:10 iar el statea intr-un singur loc, cu capul sus, privirea disperata si sprijinit in carje si intr-un picior. Pe celalalt nu-l mai are. Cand am coborat scarile si l-am vazut, am inteles ca, pentru el, cersitul este ultima sansa la a face ceva. Nu stiu ce… Orice…
Acum m-am intors de la facultate. Este 11:20. La 11:00 m-am intalnit din nou cu acea senzatie de regret a celui care vrea sa faca mai multe, dar nu poate. Capul sus si privirea fara orizont ale acelui om aflat in aceeasi pozitie ca acum 4 ore sugerau demnitatea persoanei fara speranta si strigau fara cuvinte dupa ajutor…
In timp ce in Guta si Salam se arunca cu bani, in eroul celor de mai sus se arunca cu dispret. Lumea trecea, in mare parte, nepasatoare pentru ca nu auzea o poveste. Trebuie doar sa deschideti ochii si sa vedeti. Cei care au cu adevarat nevoie de ajutor sunt cei care nu striga dupa el.
PS: intamplarea de azi mi-a amintit de promisiunea pe care ne-am facut-o eu si Anca reciproc cand am intalnit un caz asemanator; sa avem bani cat sa-i impartim cu cei carora le trebuie mai mult decat noua; si va promit ca n-o sa uit ce am promis.

Comentarii (7)

  • caz similar, doi batrani la vreo 70 de ani pe care i-am gasit in Cismigiu pe 1 ianuarie. intinsi pe o banca sub vreo 3 paturi si ploua torential. fara carton, fara mana intinsa. la doi pasi de primaria generala.

  • ba, nu stiu…de cersetori sunt satul in general si sunt sincer. dar nu uita…cand tu si anca o sa aveti foarte multi bani, eu o sa fiu acela caruia ii va trebui mai mult decat voua. deci…

  • Orice om trebuie sa aiba o poveste. Cersetorul acela si-a gresit meseria.Putea sa scrie pe acel carton: E zapada afara, iar eu nu pot s-o vad, si atunci sigur mi-ar fi atras mie atentia. Iar daca tu crezi ca daca iti imparti banetul cu alti oameni contribui la ceva, atunci sigur ti-ar fi placut comunismul.

  • interesant ca dai citat din Filantropica *genial film, parol!* dar morala postului tau e alta!
    pa la urma depinde si de tine sa faci o selectie cui, cat, ce sa dai! In statia la Omnia, vesnica fie amintirea ei, existau o puzderie de copii care voiau 100 de lei si care la vederea eugeniei afisau o expresie de dezgust.
    Am intalnit pe Magheru, aproape de biserica Italiana, un nene octogenar care isi vindea biblioteca…

  • da'mi si mie un bip knd ai vre'o initiativa de ajutor…acum…peste un an sau peste 20!

Leave a Reply

Emailul tău nu va fi publicat. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *