Poc! Poc! Poc!

M-am saturat de petarde. Pur si simplu ma dezgusta, ma indeparteaza, ma scarbesc doar prin simpla lor prezenta. Nu le mai suport!
Curios… cand eram mai mic eram topit dupa ele… Poate si pentru ca atunci gaseam petarde doar cateva zile din an si, desi am vrut mereu, niciodata nu am putut sa imi fac o rezerva astfel incat mereu le duceam dorul.
Acum insa gasim petarde oricand si oriunde: in clubul in care te duci in fiecare miercuri, in barul in care te duci cu prietenii sa vezi meciul, pe holurile facultatii si in salile de curs, chiar si in sala de lectura din camin!!
Peste tot, petardele au aceleasi caracteristici de baza, putine fiind lucrurile care le diferentiaza-sunt asemeni chinezoaicelor: par toate la fel, avand doar cateva trasaturi distinctive.
Imi placea mai demult cand petardele se aprindeau mai greu. La unele trebuia sa depui un efort mai mare pentru ca fitilul nu se aprindea din prima si mai era bineinteles si adrenalina – o clipa scurta dar foarte intensa – ce se forma din momentul in care aprindeai petarda si pana ce ea pocnea. Era o intreaga vraja ce se forma in jurul acestui proces.
Acum vraja s-a risipit. Toate petardele se aprind la fel. E nevoie doar de o “cutie cu chibrituri” cat mai plina in buzunarul din spate sau in cel de la geaca si rotitele incept sa se invarta. Sa fiu eu singurul insa care aude si scartaitul insuportabil?
Da. Vraja s-a risipit. Cum de pot toate petardele sa pocneasca la fel? Nu mai e nimic spectaculos – intotdeaua e acelasi mecanism, acelasi mod de aprindere, aceeasi pocnitura!
Imi aduc bine aminte ca asta imi placea cel mai mult la o petarda. Felul in care pocnea! Scantei, lumini, zgomot puternic – SPECTACULOS!
Lucrul care ma intriga insa cel mai mult la acest nou tip de petarde e ca pot sa pocneasca de foarte multe ori in timp. Eu stiam ca unei petarde ii sta bine atunci cand pocneste o singura data (exceptand petardele cu 3 focuri bineinteles) – farmecul statea in faptul ca, desi avea o viata scurta, petarda iesea din scena in glorie cu un mare “boooom”.
Asa ca baieti, spuneti-mi si mie va rog: chiar va place sa va jucati cu o petarda pe care deja au explodat-o atatia altii?
Si daca raspunsul e unul afirmativ, macar aveti grija sa nu va explodeze in mana – stiti ce nasol e cu petardele astea refolosite!

PS: Articolul nu-mi apartine. E proprietate a patului de sus de la geam din camera 221, Belvedere A7.
PPS: Are si Tomy fler la scris, dar nu chiar ca mine…


Numai bine si iubire 😀

Dacă ți-a plăcut, citește și:

Leave a Reply

Emailul tău nu va fi publicat. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *