All Star Game 2015 București – marcă românească

Eu sunt genul de spectator idiot care ar vrea să trăiască un eveniment sportiv ca în SUA, strigând la o hot-dog-istă ce umblă printre scaune „doi la mine cu ketchup și muștar, te rog!”. Asta și pentru că am crescut pe stadion când țigăncile mișunau cu semințe la păhărel.
Bine, standardele sunt altele acum…

Duminică a fost All Star Game 2015, un eveniment ce ar trebui să fie cel mai frumos spectacol baschetbalistic amical. Doar că nu a fost așa.

Prima impresie nasoală au lăsat-o locurile goale. După ce că s-a jucat într-o săliță de 2500 de locuri din care doar vreo 2200 au fost disponibile (restul locurilor fiind ”obturate” de un ecran aproape inutil), nici măcar locurile astea n-au fost ocupate. După ce că 600 de locuri au fost ocupate gratis de copii de la ceva echipe de baschet și încă vreo 6-700 au fost/s-ar fi vrut ocupate de apropiați ai cluburilor sau jucătorilor, nici măcar restul de 1000 de locuri n-au fost ocupate în totalitate.
Deci organizatorii n-au fost în stare să vândă 1000 de bilete! Băăăă, dați-vă demisia și treceți la cărat marfă în Dedeman. Dacă aveți noroc. vă angajează acolo, cu toate că sunteți sub-calificați și pentru cărat marfă cu cârca. N-ați fost în stare să vindeți 1000 de bilete într-un oraș de 2000000 de locuitori!

A doua impresie nasoală mi-au lăsat-o setea și foamea. La vreo 15 minute după ce am intrat în sală, ne-am dus să căutăm ceva standuri cu mâncare/băutură/crănțănele. Plua!
– Mâncare, suc, apă… găsim p-aici?
– Nu, afară. Vă duceți, beți afară și intrați înapoi.
A încercat un prieten să iasă să cumpere ceva, dar „nu se poate ieși că nu mai intrați”.
Deci 4 ore jumate, cât a durat „spectacolul” pentru care am plătit, ar fi trebuit să stăm ca niște animale deshidratate sau să bem apă de la toaletă, apă d-aia curată de curge la orice chiuvetă în București. Probabil n-am fost singurii care ne-am plâns, că după juma de oră au început să împartă apă în hol în niște păhărele mici de plastic celor care se duceau să ceară.
Băăăă, dați-vă demisia! Orice om normal la cap s-ar fi gândit că 4 ore jumate fără apă și mâncare în spatele unor uși aproape închise se cheamă aproape sechestrare.

 

Au mai fost mici momente nepuse la punct, cum ar fi concertul lui Smiley din spatele panoului nelăsat (poza de mai jos este făcută după ce și-au adus aminte să-l coboare) sau prezentarea jucătorilor fără ceva joc de lumini.
Iar momente ca Slam Dunk Contest sau 3 Point Shot Contest parcă nu au farmec când ai gâtul uscat, stomacul gol și zeci de locuri goale în jurul tău…

Rușine, FRB!

 

 

 

 

Numai bine și iubire tuturor, dar rușine, FRB!

Leave a Reply

Emailul tău nu va fi publicat. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *